Nicușor Dan a îngropat mitul independentului

Nicușor Dan a câștigat două mandate de primar și un mandat prezidențial vânzând aceeași idee: independentul curat, necorupt de partide, neobligat față de nimeni. A funcționat electoral. Nu funcționează guvernamental.

De la investirea sa pe 19 iunie 2026, realitatea s-a impus brutal. Desemnarea lui Adrian-Ioan Veștea ca premier — un liberal de partid, ales fără consultarea celorlalți actori politici — a arătat că președintele nu poate ocoli structurile de partid când are nevoie de o majoritate parlamentară. AUR l-a respins public. PSD a pus opt condiții. Chiar PNL, partidul din care vine Veștea, este divizat.

Mitul independentului presupune că un om curat poate reforma un sistem corupt rămânând în afara lui. Problema e că sistemul nu se reformează prin proclamații — se reformează prin voturi, alianțe și negocieri. Adică exact prin mecanismele pe care independentul le refuza ca murdare.

Democrația liberală funcționează prin partide nu pentru că partidele sunt virtuoase, ci pentru că ele agreg interese, construiesc coaliții și asigură continuitate după un mandat. Un candidat care câștigă pe reputație personală, fără organizație în spate, câștigă puterea executivă dar nu și capacitatea de a guverna. Nicușor Dan trăiește acum această contradicție la scara întregii țări.

Întrebarea care rămâne nu e despre Nicușor Dan ca om. E structurală: poate România produce partide credibile, sau va continua să producă vedete individuale care vând independența ca marcă electorală și descoperă limitele ei la prima zi la putere?