„Sorin Bogăție” după „Ilie Sărăcie” — un basm politic vechi

Există o tradiție nescrisă în politica românească: noul lider sosește ca salvator. Are un nume, are un slogan, are energie. Presa îi inventează o poreclă. Publicul speră. Și apoi, de regulă, lucrurile rămân la fel.

Sorin Grindeanu a fost propus premier — sau cel puțin așa circulă zvonul în spațiul public în această perioadă de criză constituțională profundă. Entuziasmul reflexiv cu care unii comentatori îl primesc spune mai mult despre oboseala politică a momentului decât despre calitățile candidatului.

România se află în mijlocul unui blocaj guvernamental fără precedent recent. Guvernul Bolojan funcționează în regim interimar din mai. Două nominalizări la premier au eșuat. Termenul pentru fondurile PNRR este 31 august. În acest context, orice nume nou pare o gură de aer — indiferent de substanță.

Problema nu este Grindeanu sau oricare altul. Problema este că România continuă să aștepte salvatori în loc să construiască sisteme. O reformă reală nu vine cu o poreclă optimistă. Vine cu voturi în parlament, cu ordonanțe adoptate legal și cu bani cheltuiți la timp.

Până când vom vedea un cabinet învestit, un program de guvernare votat și primele ordonanțe semnate, „Sorin Bogăție” rămâne doar o vorbă de spirit — nu o politică publică.