Plan, bani, dar fără guvernare

România se află, pentru prima oară în istoria sa recentă, în postura ciudată de a avea bani și planuri, dar nu și mâinile cu care să le execute. PNRR, fonduri de coeziune, proiecte de autostrăzi, spitale regionale, școli — toate există pe hârtie, unele chiar finanțate. Ce lipsește este un guvern cu puteri depline.

De la 5 mai 2026, Executivul Bolojan funcționează în regim interimar, cu atribuții limitate. Primul desemnat de președintele Nicușor Dan, Eugen Tomac, și-a retras candidatura. Al doilea, Adrian Veștea, a picat votul de învestire în Parlament. România intră astfel în a doua lună fără un cabinet care să poată semna angajamente, aproba bugete rectificate sau negocia cu Bruxellesul la capacitate deplină.

Momentul este costisitor. Termenele din PNRR nu se suspendă pentru crize politice interne. Investitorii recalibrează. Administrațiile locale așteaptă finanțări blocate la nivel central. Iar cetățeanul, obișnuit cu promisiuni neonorate, observă o ironie dureroasă: pentru prima oară există și resursa, și agenda — și tocmai acum lipsește operatorul.

Contextul nu este nou. Conformarea performativă — reforma anunțată față de reforma reală — este o constantă a politicii românești. Dar decalajul dintre potențial și execuție devine tot mai greu de justificat când banii sunt deja în cont și termenele curg.