Cine pierde cu adevărat din criza politică

Mulți comentatori îi numesc pe marii perdanți ai crizei politice din ultimele săptămâni: PSD, care a ieșit din coaliție și s-a trezit blocat într-un joc fără câștigători, disidenții din PNL, sfâșiați între loialitate de partid și calcul politic, și președintele Nicușor Dan, nevoit să reia de la zero procedura de desemnare a unui premier după eșecul răsunător al învestirii lui Adrian Veștea.

Votul de luni seară a confirmat o realitate deja vizibilă: nicio forță politică din Parlament nu controlează suficiente mandate pentru a forma un guvern stabil. Cu 281 de voturi pentru moțiunea de cenzură și cu Guvernul Veștea incapabil să adune nici măcar 233 de voturi în total, România intră în a doua lună consecutivă fără un executiv cu deplină putere de decizie.

Există însă un perdant mai rar menționat. Credibilitatea instituțiilor statului — inclusiv a celor cu rol de analiză și consiliere strategică — iese șifonată dintr-o criză pe care nimeni nu a anticipat-o corect și pe care nimeni nu pare să o poată gestiona coerent. Când mecanismele de alertă timpurie nu funcționează, iar tabloul politic se fragmentează imprevizibil, costul este al tuturor, nu doar al partidelor.

Nicușor Dan are acum la dispoziție zece zile pentru a desemna un nou candidat la funcția de premier. PSD exclude sprijinul pentru un cabinet minoritar PNL-USR-UDMR. Scenariul alegerilor anticipate devine tot mai puțin teoretic.