Cine ne mântuiește?

La începutul secolului al XX-lea, la Seminarul Teologic din Bitolia, Serbia, un episcop organiza în fiecare an examenul de capacitate preoțească pentru absolvenții care urmau să fie hirotoniti. Scena, consemnată în presa vremii, a rămas ca punct de plecare pentru o reflecție mai largă despre sensul mântuirii.

Întrebarea „Cine ne mântuiește?” nu este una de catehism. Este o întrebare despre responsabilitate — a omului față de sine, față de comunitate și față de transcendent. Răspunsul dat în sala de examen nu coincide întotdeauna cu cel trăit în parohie.

Textul semnat în Ziarul Lumina pornește de la această imagine istorică pentru a chestiona raportul dintre forma instituțională a credinței și trăirea ei autentică. Clerul format în școli teologice primește un răspuns doctrinar; credinciosul din sat caută un alt fel de certitudine.

Editorialul nu oferă o rezolvare. Preferă să lase întrebarea deschisă — procedeu clasic în literatura spirituală, unde absența răspunsului definitiv este ea însăși un răspuns.